Să ne gândim un minut la cât de fragilă este viața umană. Putem muri în atâtea moduri diferite încât este înspăimântător să ne gândim. Nemurirea este departe de realitate. Într-o lume dezolantă, în care copiii își dau seama că întreaga lor viață a fost pregătită pentru moarte, se simte ca și când ai trăi un coșmar. A trăi în frică este, de asemenea, înspăimântător să te gândești. Nu mă credeți? Întreabă-i pe Emma, ​​Ray și Norman.

Bine ați venit la The Promised Neverland (Yakusoku no Neverland), o serie care a reușit să iasă în evidență prin tema sa și prin originalitate. Am plâns de mai multe ori de-a lungul întregii serii, m-am atașat mult de personaje, iar povestea te captivează încă din prima secundă. Yakusoku no Neverland este una dintre puținele serii anime căreia i-am acordat un scor general de 10.

Povestea:
Bine ați venit la Grace Field House. Un orfelinat condus de îngrijitoarea minunată a casei, Isabella, cunoscută și sub numele de „Mama”. Copiii casei se bucură de timp aici. Sunt bine hrăniți, educați și se distrează în timpul liber, jucând leapșa. Ei pot avea acest lux respectând doar două reguli simple: să nu treci peste gard și să nu treci de poarta din fața casei. Desigur, copiii vor fi adoptați într-o bună zi și vor trebui să-și ia rămas bun de la prieteni. Trei dintre copii, Emma, ​​Norman și Ray sunt cei mai strălucitori și mai vârstnici dintre copii, iar ei, împreună cu ceilalți, se bucură de timpul lor pe orfelinat. Totuși, într-o zi, unul dintre copii, Connie, este adoptat, dar a uitat de îndrăgitul ei iepure. Așa că Emma și Norman decid să plece după ea pentru a îl înapoia, moment care declanșează întregul conflict și momentele de groază. Trec de poartă împreună cu iepurașul, doar ca să-și dea seama că, de fapt, Connie este moartă, iar copiii orfelinatului sunt mâncare pentru demoni, iar Mama este implicată în asta. Cunoscând acest adevăr, Emma, ​​Norman și Ray trebuie să plănuiască să scape de orfelinat cu toată lumea înainte de a fi toți miei la măcel.


Personajele:
Trio-ul Emma, ​​Norman și Ray reprezintă personajele noastre principale. Toți se completează într-un fel, personalitățile lor fiind diferite și prezintă defecte.
Cuvântul „promisiune” este un cuvânt semnificativ și face parte din titlul seriei. După ce au descoperit că viața lor este în pericol, trio-ul nostru de prieteni își face o promisiune de a scăpa împreună și de a-și controla propriul destin. Nu te lăsa păcălit, pentru că acești copii sunt mult mai inteligenți decât ai putea crede. Norman este personajul meu preferat, este un exemplu primordial prin planificarea și gândirea sa strategică. Luând viața printr-o direcție optimistă, el este fără îndoială cel mai inteligent copil de la Grace Field House. Cu mintea sa deductivă și analitică, anime-ul îl face un prieten și aliat neprețuit al copiilor. "Vreau să fac lucrurile care o vor face fericită pe Emma... pentru că o iubesc. Nu o voi lăsa să moară." ~ Norman.
În mod similar, Ray este, de asemenea, viclean, dar cu o minte inteligentă pentru gândirea sa logică. Singurul său viciu poate fi personalitatea și caracterul său exagerat. În cele din urmă, Emma este simbolică, pentru că este o speranță strălucitoare în serie. Întotdeauna jucăușă și energică, ea oferă o atitudine pozitivă, cu o valoare și determinare acerbă. Pentru ea, promisiunea este mai mult decât un cuvânt, un angajament de a reuși. Știa, de asemenea, exact la ce riscuri s-a expus. Iar pentru a scăpa, este dispusă să-și pună propria viață în pericol. Deși nu este la fel de inteligentă ca cei doi prieteni ai ei, este o cursantă rapidă și prezintă un potențial mare ca supraviețuitor.

Animația:
Arta se potrivește bine cu povestea, atmosfera și ambientarea seriei. Este bine definită, precum și animația, lină și consecventă. Design-urile personajelor mi s-au părut bine realizate și mi-au plăcut foarte mult, asemănătoare cu un alt anime, Made in Abyss. Modelele de personaje se potrivesc perfect personalităților lor.

Coloana sonoră:
Coloana sonoră se potrivește perfect cu tonul și atmosfera anime-ului. Mi-a plăcut mai ales Opening-ul, care stabilește cu adevărat starea de spirit. Piesa care încheie, ending-ul, este la fel de bună. Atât piesele de deschidere, cât și cele de încheiere au fost bine făcute și destul de remarcabile. Mai ales în momentele tensionate, melodiile de fundal au ajutat la îmbogățirea stării de spirit. Chiar și momentele de tăcere, în care nu se auzea niciun sunet, au contribuit la sentimentul de groază, unde în orice moment puteam simți cum cineva rău pândește în spatele personajelor și este gata să-i devoreze :)).

Acest anime a fost un rollercoaster emoțional. M-a ținut mereu în priză, dorind să văd din ce în ce mai mult. Cea mai rea parte a fost că episoadele treceau foarte repede și se simțea că au trecut doar 5 minute, în loc de 23-24. Fiecare episod s-a încheiat cu o scenă importantă lăsând atâtea întrebări. Nu există aproape nicio parte plictisitoare. Chiar și părțile în care personajele doar vorbesc între ele lasă atât de mult suspans și întotdeauna face ca publicul să-și dorească mai mult. Abia aștept sezonul doi!

Concluzie generală: Capodoperă.

stredd, AnimeWork, Tudy25, Shiroi, CRJ20, Cosmax-san, karizmask, 123Gossi123, WhoWantsTea, Midori-san, Anelisse, R1e1b1e1c1c1a, oviddiu20-naruto, NiKlaus03, Rihito, TufTuf, WsweexW, SilmaRusco, tibi06, Mayoneza0024, Kasawaga, Mary4031